| 1.
|
PROCUR'A, proc'ur, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obţine ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. - Din fr. procurer, lat. procurare.
Sursă
: DEX'98
(36033)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
PROC'URĂ, procuri, s.f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate acţiona în numele altcuiva; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. - Din germ. Prokura.
Sursă
: DEX'98
(36037)
- oprocopiuc |
| |
| 3.
|
PROC'URĂ s. v. delegaţie. Sursă
: Sinonime
( 203617)
- siveco |
| |
| 4.
|
PROCUR'A vb. 1. v. cumpăra. 2. a achiziţiona, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obţine. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. v. da. 6. v. ros-tui. Sursă
: Sinonime
( 203612)
- siveco |
| |
| 5.
|
procur'a vb., ind. prez. 1 sg. proc'ur, 3 sg. si pl. proc'ură
Sursă
: DOR
(274601)
- siveco |
| |
| 6.
|
proc'ură s. f., g.-d. art. proc'urii; pl. proc'uri
Sursă
: DOR
(274605)
- siveco |
| |
| 7.
|
A PROCUR'A proc'ur tranz. 1) A obţine prin cumpărare; a achiziţiona. 2) A face să se producă; a pricinui; a cauza. Lectura îmi procură plăcere. /<fr. procurer, lat. procurare
Sursă
: NODEX
(349509)
- siveco |
| |
| 8.
|
PROC'UR//Ă ~i f. 1) Drept acordat unei persoane de a acţiona în numele alteia. 2) Act legalizat care certifică acest drept. /<germ. Prokura, lat. procura
Sursă
: NODEX
(349512)
- siveco |
| |
|
|